Traducere de Octavian Cocoş
Pe seară, peisajul de vis se nichelează
sub mângâierea blândă a lunii ce se-arată;
sunt licurici la munte, iar pluta mea glisează
şi şterge luminiţe pe apa înstelată.
Lămpaşul de la provă, cu flacăra-i voioasă,
mă schimbă parcă-n aur, precum un zeu prin vrajă;
şi indieni goi puşcă, c-o fire curioasă,
să vadă-a mea plutire în fugă vin pe plajă.
Stau rezemat de vâslă, privirea se-odihneşte,
iar silueta luna în râu mi-o alungeşte;
sunt contemplat de ceruri, din apă şi rumoare
înalţ mâhnite cânturi în noaptea uluită,
şi vocii unui bambus ce-n beznă se agită,
un munte îi răspunde cu strigăte neclare.
vezi mai multe poezii de: José Eustacio Rivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.